Versiunea .pdf

 Versiunea interactiva

Minunata lume nouă

De nenumărate ori a fost invocată, inclusiv în revistă, cartea intitulată (după o sintagmă din piesa Furtuna a lui Shakespeare) ca mai sus, publicată de Aldous Huxley în 1932, în plină expansiune a producției de masă și a consumerismului. Distopia este îndreptată mai ales împotriva acestor două fenomene, cu uniformizarea implicită indusă de ele, de la obiectele de orice fel până la societate, la oameni inclusiv – în roman aceștia sunt produși în incubatoare (ideea de reproducere vivipară, cu o mamă și un tată aferenți, este obscenă, inadmisibilă în anul 632 din „epoca Ford” – lucrul este amintit de multe ori în carte), standardizați, la trup și intelect, pe clase/caste bine definite, produși în multe cópii, dar și educați/condiționați, prin repetare obsedantă de sloganuri, în somn eventual (hipnopedie), pentru a fi mulțumiți cu starea lor, cu casta, cu înfățișarea, cu munca pe care sunt puși să o facă. În vremurile din urmă, mai ales acest proces este ilustrat cu romanul lui Huxley, condiționarea în masă, prin droguri, sex și distracție, pentru a produce cetățeni mulțumiți, într-o societate stabilă.

Toate cuvintele subliniate apar recurent în carte, iar când ne amintim că soluția pe care corifeii Școlii de la Frankfurt o propuneau pentru a produce „omul nou” era explicit bazată pe cele trei ingrediente, când observăm cum ele, toate trei laolaltă, corelate, sunt tot mai promovate în „brava lume nouă” a ultimelor decenii (la noi doar de vreo trei, în „lumea civilizată”, de mai mult de o jumătate de secol), valoarea anticipatoare a cărții devine aproape uimitoare-înfricoșătoare. Potrivirile nu sunt numai de idee, ci ajung până la detalii, la terminologie chiar. Cine pe cine a copiat? Aminteam de rușinea reproducerii „clasice”, de „obscenitatea” cuvintelor mamă și tată. În „epoca Ford”, „soluția” producerii de oameni în eprubetă este dublată de… sexul liber. Copiii sunt învățați de mici cu jocuri erotice. „Caută-mi șlițul” este numele unuia dintre ele. Vi se pare cunoscut? Nu, nu vi se pare.

Iar elixirul soma se distribuie oficial, regulat, la finalul programului de lucru, este mereu la îndemână, se consumă încontinuu de toate castele, pentru a da bună- dispoziție, „fericire”, în cantități mai consistente putând „trimite în vacanță” pentru un număr mare de ore. „Cu trei doze stau pe roze.” Peste tot se aude muzică, desigur, bine pregătită, bine țintită, educativă. „Orgie și beție, dă-le desfătare!”, spune un vers-refren al unui asemenea cântec, „Nicicând pe mâine nu lăsa prilejul de a te distra!”, spune o învățătură hipnopedică, intrată în subconștientul fiecăruia.

Peste toate, importantă este obștea, stabilitatea. Individul este total amorfizat, nu are pasiuni, regrete, idei – la fel cu înfățișarea, uniformă este și personalitatea. „Atunci când individul simte, toată obștea se resimte” e o altă învățătură-slogan.

Pentru că am început să dau citate (din ediția Polirom, 2011, traducere de Suzana și Andrei Bantaș), mai reiau câteva fraze semnificative, fără a preciza pagina. „Nu filosofii, ci amatorii de traforaje și colecționarii de timbre alcătuiesc coloana vertebrală a societății.” „Acesta este țelul întregii condiționări: să-i faci pe oameni să- și îndrăgească destinul social implacabil.” „Oameni la fel de stabili cum sunt roțile pe axele lor, oameni ascultători, oameni în permanență mulțumiți.” „Copiii de acum vor fi feriți toată viața de cărți și botanică.” „Dragostea de natură nu dă de lucru fabricilor.” „Aruncatu-i mai bun ca reparatul.” „Majoritatea realităților istorice sunt neplăcute.” „Istoria e doar gargară” (a spus „Marele Nostru Ford” – Ford, cel cu banda de montaj, este idolul suprem, unic, cultul lui a înlocuit orice religie, T, de la modelul de autoturism ieftin Ford T, a luat locul crucii, semnul T se face frecvent, deasupra burții, desigur…). „Educația morală niciodată, în nicio împrejurare, nu trebuie să fie rațională.” „În era noastră înnoită toată lumea-i fericită.” „Civilizat înseamnă sterilizat.” „Cuvântul tată nu era chiar atât de obscen – doar ordinar, mai degrabă scatologic decât propriu-zis pornografic.” „Toți suntem ai tuturor celorlalți.” Laudă majoră la adresa unei femei: „este strașnic de pneumatică”. „Șapte ore și jumătate de muncă neistovitoare și apoi rația de soma, și jocurile, și copulația fără restricții, și filmele senzoriale, ce altceva și-ar mai putea dori?” „Nu poți avea o civilizație durabilă fără o mulțime de vicii plăcute.” Iar ziarul The Delta Mirror era scris pe hârtie kaki și cu cuvinte exclusiv de o singură silabă, „Dat fiind nivelul intelectual scăzut al cititorilor cărora li se adresa”. „Orgie-beție!” „Orgie și magie! Ford și voie bună!”

Mai explicit nu se poate. Vi se pare cunoscut? Nu, nu vi se pare…

Romanul are multe alte detalii care merită semnalate și discutate, am reținut numai ceea ce mă interesa aici. (Numele personajelor: Lenina, Bernard Marx etc. Alternative: nu viața în sălbăticie – dar nu e clar ce se poate găsi între „civilizație” și „sălbăticie”. Posibilă soluție: cultura, Shakespeare e mult citat, chiar de un „sălbatic”, dar care se sinucide în final.)

Importantă este însă punerea în oglindă cu la fel de celebrul roman 1984, al lui George Orwell, publicat în 1949, o altă distopie mult invocată, care aduce elemente noi în asigurarea „stabilității” obștești: Fratele cel Mare, supravegherea continuă, Poliția Gândirii, Ministerul Adevărului…

Întrebarea care se impune: „încotro merge lumea?” (la vremea AI-ului, printre altele). Cât din Huxley și cât din Orwell? Pe planetă, în Europa, la noi – în școala românească… Mult din fiecare, desigur. Și, la fel ca în carte, mă tem că nici Shakespeare nu (ne) mai ajută… Dar, măcar ne-ar putea trezi...